Chirurgia Scoliozei

Deformările de formă și curburele laterale observate în regiunile lombară și toracică ale coloanei vertebrale sunt răspunsul la întrebarea ce este scolioza. Curbura coloanei vertebrale, fiind o afecțiune ortopedică, poate apărea singură, dar poate fi observată și în asociere cu cifoza sau gibozitatea. Deși cauzele scoliolozei nu sunt complet cunoscute, aceasta poate apărea din cauza unor afecțiuni precum paralizia cerebrală. Cu toate acestea, deficiențele de vitamina, diabetul, traumatismele coloanei vertebrale, infecțiile și factorii hereditari pot provoca scolioza congenitală sau cea dobândită ulterior.

Debutul scoliolozei poate apărea în orice parte a coloanei vertebrale. Scolioza, care poate apărea la naștere sau mai târziu, poate afecta persoane de orice vârstă; totuși, apare de obicei în perioada pubertății. Caracteristicile cum ar fi proeminențele din spate, poziția asimetrică a umerilor și șoldului sunt eficace în înțelegerea inițială a scoliolozei.

Înclinarea coloanei vertebrale spre dreapta sau spre stânga,
Curbura vizibilă pe coloana vertebrală,
Asimetrie la nivelul umerilor și șoldului,
Dificultate în a sta drept,
Dificultate în respirație,
Probleme în mers,
Durere în spate, lumb și umăr,
Rufe care nu se potrivesc bine pe corp.

Scolioza diagnosticată în stadiile timpurii permite un rezultat mult mai favorabil al tratamentului. Pentru aceasta, mai ales la copiii în perioada pubertății, prin intermediul screeningului școlar există o oportunitate de intervenție asupra scoliolozei fără a fi nevoie de operație chirurgicală.

La adulți, diagnosticarea scoliolozei necesită examen fizic. În timpul examenului, pacienților li se cere să se aplece înainte pentru a vedea curbura. De asemenea, curbura este observată cu ochiul liber în timp ce pacienții stau în picioare.
Pe lângă constatările examenului în diagnosticarea scoliolozei, se utilizează și metode de imagistică. În funcție de rezultatele radiografiei scoliolozei, pe care pacienții o fac aplecând înainte, lateral sau înapoi, se determină și gradul. Alături de radiografie, rezonanța magnetică (RMN) și tomografia computerizată (TC) sunt, de asemenea, utilizate în diagnostic. La pacienții care prezintă simptome cum ar fi durere în regiunea picioarelor și spatelui și probleme intestinale, se utilizează de obicei RMN. Cu toate acestea, în scolioza cu curburele mai mari de 40 de grade, tomografia computerizată este solicitată pentru a vedea mai bine oasele și coloana vertebrală.

Deși scolioza se observă de obicei în perioada pubertății, aceasta poate apărea și la sugari. Din acest motiv, mulți oameni se întreabă ce provoacă scolioza la sugari. Scolioza congenitală, cunoscută și sub numele de scolioza congenitală, este progresivă, prin urmare diagnosticul precoce este de mare importanță. Se observă proeminențe anormale din spate, modificări ale culorii pielii și pilozitate în regiunea spatelui. De asemenea, metodele de imagistică, în special radiografia, sunt utilizate în diagnosticarea scoliolozei la sugari.

Curburile coloanei vertebrale sunt măsurate în grade. Pentru a fi numită scolioza, curbura trebuie să fie de 10 grade sau mai mare. Curburele sub și la 10 grade de scolioza nu sunt scolioza, ci asimetrie spinală.

Gradele scoliolozei sunt împărțite în trei: ușoare, moderate și severe. Scolioza ușoară include curburele mai mici de 20 de grade. Imaginea cu scolioza de 20 de grade arată de obicei că nu este necesară tratamentul. Cu toate acestea, pacienții trebuie să se prezinte la controale regulate pentru a înțelege dacă există o progresie a curburii.

Curburele între 20 și 40 de grade sunt numite scolioza de grad moderat. Imaginea scoliolozei de 20 sau 30 de grade, care este de obicei diagnosticată între vârstele de 10-15 ani, este îmbunătățită cu corset și fizioterapie.
În scolioza severă, curbura este mai mare de 40 de grade. Curburele de 40 de grade și mai mari prezintă simptome severe, prin urmare majoritatea pacienților sunt tratați prin operație chirurgicală.

Clasificarea scoliolozei se realizează prin metode de imagistică. Tomografia computerizată, radiografia și RMN sunt metode utilizate în calculele de grad.

Mulți oameni cu curbura coloanei vertebrale fac cercetări despre dacă scolioza progresează. Deși scolioza este o afecțiune care nu poate fi prevenită, progresia bolii poate fi oprita prin diverse metode de tratament și cu vârsta. Vârsta până la care progresează scolioza este una dintre punctele de interes. În general, scolioza care apare la vârste mici și progresează până la sfârșitul pubertății fie se oprește complet la vârstă adultă, fie se încetinește foarte mult.

Din cauza diferitelor tipuri de scolioza și a curburii coloanei vertebrale, pacienții trebuie să evite anumite activități. În special, adulții care suferă de scolioza, acordând atenție punctelor menționate, pot trece printr-un proces de tratament mai cu succes.
Deși exercițiile regulate sunt recomandate tuturor pacienților cu scolioza, persoanele trebuie mai întâi să evite exercițiile foarte grele. Exercițiile care întăresc musculatura spatelui și ajută la reducerea durerii cresc și capacitatea de mișcare a persoanelor. Se crede că înot, yoga și pilates sunt deosebit de eficace în tratamentul scoliolozei. Este recomandabil să evitați activități sportive obositoare, cum ar fi alergări pe distanțe lungi sau echitație, care pot pune presiune pe coloana vertebrală. În special, persoanele care au suferit operație de scolioza trebuie să evite sporturile cu mult contact care pot provoca traumă.
Pacienții cu scolioza pot preveni creșterea curburii prin anumite modificări în viața lor de zi cu zi. În special, lucrul la birou pentru perioade foarte lungi este una dintre mișcările care trebuie evitate. Cu toate acestea, pentru a preveni creșterea durerii lombării și dorsale, nu trebuie să dormiți pe burtă. Nu se recomandă nici utilizarea unui număr prea mare de perne atunci când dormiți.

Tratamentul scoliolozei este planificat și personalizat ținând cont de vârsta pacienților, gradul și localizarea curburii, severitatea durerii la adulți, constatările examenului fizic și ale metodelor de imagistică, creșterea gradului curburii în timp. Diagnosticul precoce stabilit datorită radiografiei scoliolozei și examenului crește semnificativ succesul tratamentului scoliolozei.

În tratamentul scoliolozei se aplică observație, tratament cu corset, fizioterapie și operație chirurgicală. Observația, fiind prima opțiune de tratament, este de obicei aplicată la curburele sub 20 de grade și arată cât de mult a crescut curbura în timp. Aplicațiile de fizioterapie scoliolozei și operația chirurgicală sunt deosebit de potrivite pentru adulți și cazuri mai severe. Cu toate acestea, operațiile chirurgicale sunt apelate ca ultim resort pentru tratamentul scoliolozei atât la copii, cât și la adulți.

Operația de scolioza se efectuează atunci când progresia curburii nu poate fi oprită prin metode non-chirurgicale și simptomele persistă. Din acest motiv, persoanele cu curbura avansată a coloanei vertebrale fac cercetări despre ce este operația de scolioza. Pentru cei care se plâng de simptome severe cum ar fi dureri severe, probleme în funcțiile intestinale și pierdere de forță musculară, operația este metoda corectă de tratament.
La adulții care și-au completat dezvoltarea, sunt de obicei efectuate operații care fixează coloana vertebrală. Fuziunea spinală; este procedura de utilizare a oaselor luate dintr-o parte a corpului pacienților, alături de tije metalice, fire și șuruburi pentru a corecta curbura coloanei vertebrale. În special la copiii sub 10 ani, chirurgia de fuziune nu este recomandată. La acești copii, tije speciale produse sunt utilizate pentru a opri curbura. Această operație, care nu afectează negativ dezvoltarea plămânilor, este repetată pe măsură ce copiii cresc și tijele sunt prelungite.
Processul de recuperare după operația de scolioza este mai lung în comparație cu alte operații. Pacienții ținuți sub observație timp de prima săptămână pot reveni la viața lor cotidiană în termen de 1 lună, iar din luna a 3-a pot participa la activități sportive.

Observație în unitatea de terapie intensivă sau unitatea de monitorizare intensivă, controlul durerii și evaluarea neurologică.

Sub îndrumarea unui fizioterapist, pacientul este pus în poziție verticală și se inițiază mersul pe distanțe scurte.

Distanța de mers se mărește, se predau mișcări cotidiene și se planifică externarea.

Creșterea treptată a activității acasă; se restricționează înclinarile înainte, ridicarea greutăților și rotațiile trunchiului.

Fuziunea continuă să se osifice; se efectuează monitorizare prin radiografii de control.

Fuziunea se completează, pacientul revine la majoritatea activităților, inclusiv sporturi de contact, cu aprobarea medicului.

Întâmpinare la aeroport și transfer la hotel; odihnă.

Examen la spital, radiografii actuale și investigațiile necesare; planul chirurgical este discutat cu pacientul.

Operația și monitorizarea intensivă.

Recuperare la spital, începerea fiziotherapiei și externarea.

Perioada de odihnă la hotel, controale intermediare și schimbarea pansamentelor.

Controlul final, aprobarea pentru zbor și transfer la aeroport.